prima mea relatie

"Experienta" care m-a marcat cel mai mult este legata de ultima relatie traita (avuta). A durat 8 luni. Au fost opt luni frumoase, dincolo de toate evenimentele negative. Totusi. relati s-a consumat in mai multe etape. Daca la incept eram super "in love", si m-am daruit lui intru total ( a fost primul baiat cu care am intretinut relatii sexuale), pe parcurs au intervenit anuminte certuri. Luni in care ma suna din 30 in 30 de minute si luni in care vorbeam doar seara.

Sunt o persoana mai "libertina" dar careia ii place sa spuna intotdeanu adevarul, fara a fi luata la intrebari. Ei bine, el asata facea. ma suna, tipa, se enerva, ne certam. Actele sexual de consumare , devinind o normalitate. Daca eu incercam sa il fac pe el sa se simta foarte bine de fiecare data, el pe de alta parte lsa lucurile asa cum erau. Can am incercat sa vorbim despre mi-a spsu ca pun accentrul doar pe "viata sexuala."

Totusi, dupa opt luni, am ajuns la limita rabdarii, foarte frustrata, avand tendinta de a ma inchide in mine si a nu vorbi cu nimen despre ce mi s-a intamplat. Am incercat sa port o ultima discutie cu el, in care l-am rugat sa imi spune nemultumirile, sa imi spuna ce as putea face eu pentru a indrepta lucurile. Da la incceptul discutei eram foarte increzatoare in mine, in noi, la sfarsit am ramas doar cu dezamajirea.

Acestea au fost ultimele opt luni din viata mea. Incerc sa ma lupt cu toate sentimentele pe care le traiesc, insa imi este foarte grey, deorece nu am mai vorbit cu nimen despre experientia mea.

violenta invizibila si o sarcina pierduta

O relatie cat se poate de frumoasa, mult timp, multe zambete, multă ciocolata si multe flori... cam un an, cam atat au existat toate astea!!! după care nici nu imi dau seama cand, cum si mai ales de ce s-a schimbat totul. Am inceput sa fiu mustrata de el! apoi certata.. apoi jignită... relatia mea se transformase dintr-o relatie cat se poate de frumoasa, intr-una bazata pe violenta invizibila, manipulare, intimidare si abuz emotional. 

Au fost multe încercari sa ies din relatie, despartiri, certuri si impacari.. incepuse să ma certe in legătura cu orice... ca nu i-am incălzit bine supa, că m-am trezit prea devreme, că am iesit la un suc cu o prietenă, ca dorintele mele de a ma angaja sunt irealizabile... lucruri marunte dar care dureau... intr-o zi mi-a spus ca nu mai sunt asa de frumoasa, ca nu ma aranjez asa mult ca la inceput.... acum rad cand ma uit in oglinda SUNT CHIAR FRUMOASA dar atunci ma vedeam urata si proasta... si a durat inca un jumatate de an asa...

Intr-o zi... imi amintesc si acum de parca a fost ieri... mi-am facut un test de sarcina, un al doilea, un al treilea si au iesit pozitive... i-am spus. Mi-era frica. Nu stiam cum o sa reactioneze, mi-era frica sa nu ma paraseasca el. A reactionat bine in prima faza, facem cum vrei tu mi-a zis! am facut planuri, ne-am gandit sa il pastram, dar am facut greseala de a aduce in discutie viata nu tocmai sanatoasa pe care am dus-o inainte de a ramane insarcinata... fumam amandoi, consumam alcool si alte cele, luasem pastila de a doua zi, ma lasasem de curand de anticonceptionale... am pus in calcul posibilitatea de a face avort!  i-am prezentat toata situatia cu argumente pro si contra... raspunsul lui a fost o amenintare! daca nu faci copilul meu o sa afle toata lumea, toti prietenii tai, familia ta colegii tai... ca esti o curva... ma duc la tine in faculta si pun afis!! zilele au curs cu telefoane la miezul noptii, cu amenintari, cu injuraturi, ma jignea in legatura cu orice....

dragoste si gelozie

Aveam o relatie de 6 ani de zile si totul mergea ca pe roate,eram la o facultate buna,aveam o familie buna,o masina buna si cel mai important o fata buna alaturi de care celelalte lucruri din viata mea aveau sens.Visele s-au naruit in clipa in care ea a simtit nevoia nu numai de restaurante si de aceeasi prieteni comuni dar si de discoteci,iar eu fiind o fire geloasa ca orice indragostit iar ea o fata atat de frumoasa si atragatoare,nu mi-as fi permis sa o duc prea des intr-un astfel de loc.Poate asta a fost greseala vietii mele sau ,cine stie ,poate crunta realitate dupa care sunt nevoit acum sa ma ghidez.

Tot ce stiu este ca a ales sa aiba o relatie cu altcineva,ironic pentru faptul ca era dj si ajungea in locul mult dorit de ea.Acum dupa aproape o jumatate de an,parca o eternitate de timp in care tot ce am facut a fost sa incerc sa o scot din gandurile mele,din visele mele( pentru ca persoana care a urmat sa o tin in brate sa nu se mai gandeasca ca este ea de vina pentru faptul ca sunt atat de rece)a aparut ea,singura iubire,cu un telefon,un numar pe care credeam ca l-am uitat,spunandu-mi ca ii pare rau pentru ce s-a intamplat,pentru faptul ca a fost imatura.pentru faptul ca a avut nevoie de atata timp sa isi dea seama ca singura ei iubire sunt eu.

Cat de mult am incercat sa fiu barbat si sa ii spun ca nu are ros,nu am putut face lucrul acesta si am iertat-o indepartand de mine prietenii care mi-au fost alaturi cand ea a plecat,certandu-ma cu parintii si cu toata lumea pentru ea.Dragostea este o mare porcarie care iti scurteaza zilele si te imbata mai tare ca vinul,iar ea a tinut sa imi arate din nou acest lucru:,,Iubitule sti ca tu esti viata mea si ca pe tine te voi iubi mereu dar crede-ma ca nu mai pot lupta alaturi de tine iar cel mai bn ar fi sa ma intorc la el.chiar daca nu il iubesc si te am pe tine in gand''.Imi poate spune cineva ce dracu a insemnat asta?Eu nici pana in momentul de fata nu am gasit un raspuns.In cele din urma am fost tradat din nou de aceeasi persoana pe care credeam ca o cunosc...acum imi este rusine sa dau ochii cu prietenii care m-au ajutat sa trec peste si pe care eu i-am abandonat,acum trebuie sa stau din nou cu capul aplecat si sa ascult din nou aceeasi propozitie la nesfarsit:,,Ti-am zis!''.

o lume colorata

Baietelul  meu are parul lung. Asa ii place lui. Il mai place si culoarea roz. Nimic neobisnuit, nu-i asa ? Rozul e o culoare ca oricare alta. Sau nu ?

 

 I-am cumparat odata niste tenisi albi cu  roz, de care era foarte incantat. Intr-o zi cand a iesit la joaca in parc i-am pus frumosii tenisi. Dupa acea zi, nu a mai vrut sa-i poarte desi ii placeau atat de mult. Mi-a marturisit ca au ras niste copii de el, fiindca avea tenisi "de fata"...

 

 De ce nu are voie baiatul meu sa poarte roz ? De ce rozul e pentru fetite si albastrul pentru baieti ? Nu stiu, dar stiu ca baietelul meu a suferit in acea zi, si mai stiu cat de inconfortabil se simte  de fiecare data cand  lumea il confunda cu o fetita pentru ca are parul lung, desi este imbracat in pantaloni si camasuta.

 

 Copiii se nasc inocenti, neconditionati, iau lumea asa cum este, bucurandu-se de frumusetea ei. Poate ca ar trebui sa avem mai multa grija sa nu suprimam  curiozitatea lor naturala, capacitatea lor de a gandi liber si deasupra conditionarilor, sa le incurajam "de ce'' - urile si  sa nu le imprimam modele rigide de gandire pentru a nu transforma viziunea lor colorata asupra lumii, intr-una alb si negru.

minciuni si etichete

Nu cred ca problema pe care am considerat-o o adevarata tragedie la vremea aceea intra intr-o categorie anume, insa pot spune sigur ca exista o probleme despre care este judecat dupa numarul de persoane cu care intretii relatii sexuale.

Aveam 16 ani la vremea aceea, asa ca orice contact sexual cu vreun baiat (pentru ca nu mi-a dat prin minte niciodata despre cum ar fi sa am o relatie intimia cu o fata) era categoric exclus. Cu toate acestea, eram, si sunt, ceea ce oamenii considera ca fiind normal, adica ieseam in oras, cu baieti, flirtam, insa intentile mele nu aveau nicio doza de sex in ele.

In ciuda acestor lucuri si a faptului ca aveam grija sa specific ca nu am alte interese decat distractia, au existat baieti care au inventat ca au avut relatii intime cu mine ( 3 la numar) doar ca sa fie ei vazuti bine de prietenii lor ( atitudinea aceea predominanta in societatea romaneasca gen “uite, bai, am avut-o si pe asta”).

M-ar durut, m-a deranjat si a fost cunplit sa ma simt judecata, stiiundu-ma nevinovata.

educatie sexuala in familie poate fi captivant pentru parinti si copii

vreau sa vorbesc liber despre sex

Am fost intrebata acum ceva timp cum de vorbesc atat de deschis despre sex si sexualitate. Intrebarea pe care am citit-o printre randuri si pe care am reformulat-o ca sa inteleg mai exact despre ce era vorba suna cam asa: 

Cum recunosc atat de deschis ca fata ca-mi place sexul, ca sunt mandra de sexualitatea mea si ca sexul in sine e foarte important intr-o o relatie?. 

Am fost norocoasa pentru ca am discutat mereu cu mama despre sex si ce implica el. Am fost sfatuita sa incerc si sa descopar lucrurile care imi plac in pat si sa fiu capabila sa le comunic. Mi-am inceput viata sexuala destul de tarziu dupa unii, iar sexualitatea mi-am descoperit-o si mai tarziu. La inceput, lipsa de experienta ma facea sa-mi fie teama sa vorbesc deschis despre lucrurile care-mi plac sau nu sau despre nevoia de a domina sau a fi dominata. Uitam adesea ca sexul in sine poate crea tot atatea roluri ca si cele pe care le jucam in fiecare zi in diferite contexte sociale. Ca femeie in Romania e destul de greu de vorbit despre astfel de lucruri. Multe ne imaginam ca odata ce am avut o relatie sexuala cu un tip, trebuie sa ne si vedem casatorite cu el. Altele ne inchipuim ca el trebuie sa dea tonul in pat, iar altele ne rezumam la a fost bine/nu a fost bine. 

Am invatat ca a vorbi despre sex si modul in care ma face sa ma simt nu inseamna a incalca intimitatea din cuplu, ci presupune a descoperi ceea ce-mi place. Ca femei, modul in care ne descoperim sexualitatea ar trebui sa aiba de a face cu o mai buna cunoastere de sine, cu a fi sincere cu noi insine si cu a cere ceea ce dorim. Mai mult, inseamna a fi dezinvolte si sincere. Revin la intrebarea de la inceput. Discut deschis despre sex si accept ca e o parte importanta din mine pentru ca actul in sine nu ma reduce la un obiect, ci ma face sa ma descopar ca femeie activa, proactiva, care se simte bine in pielea ei.

preservativul pierdut

Eram in liceu, ultimul an. Dupa banchetul de absolvire, m-am intors acasa cu prietena mea—hai s-ai zicem Maria. Obisnuiam sa dormim unul la altul acasa, dar in general era ori cand parintii erau plecati, ori, si mai des, pe furis: eu aveam cheia la ea si urcam seara tiptil cand familia ei dormea, iar eu locuiam la parter si Maria putea sa intre direct la mine in camera prin geam. Insa dupa bal a fost prima oara cand n-am ascuns acest lucru; eram impreuna de aproape trei ani, si eram deja foarte siguri de noi. Asa s-a facut ca, a doua zi, cand mama mea a batut la usa, a fost in mod vadit surprinsa sa ne gaseasca dormind impreuna in pat.

N-a zis nimic atunci, dar o saptamana mai tarziu, cand m-am intors acasa de la scoala am gasit pe perna mea un pachet mare de prezervative.

Intr-o zi, dupa sex cu Maria, nu puteam gasi nicaieri prezervativul folosit, pe care-l aruncasem intr-o directie anume. Am cautat sub pat, dupa pat, sub noianele de haine de pe jos, in dulap, sub birou. A fost un mister total.

arborele de transmisie

nu intoarce-ti privirea

Pare ceva excepţional sa ai parte de tratamente violente, inumane in interiorul familiei si multe dintre victime se autoinvinovaţesc pentru asta. Nu este vina agresorului, “partenerului de viaţa” pentru ca probabil a avut o zi proasta, o saptamana proasta sau un an prost. Poate au spus ceva ce nu trebuia si au deranjat cumplit, meritau sa fie admonestate si oricum a fost doar o palma. Numai ca aceasta palma se transforma intr-un pumn maine, un amalgam de pumni poimaine, niste bocanci saptamana viitoare in asa fel incat dintr-o persoana devii o stafie mergatoare, nu mai poţi recunoaste nimic din ceea ce ai fost inainte, poate numai vocea si nici aia pentru ca da, violenţa atinge scorul maxim la reducerea la tacere a femeilor.

            Violenţa impotriva femeilor este modalitatea prin care toate frustarile sunt eliberate, prin care femeile invaţa si confirma ca exista un stapan si un sclav, iar valoarea lor este nula. Fie ca se intoarce acasa de pe frontul de lupta, fie este reversul campaniilor media extrem de misogine, sau a sugestiilor barbatesti ale prietenilor sai barbaţi, violenţa din interiorul unei familii imbraca multe forme. Este lasa, parsiva si manipulatoare in acelasi timp, creeand un cerc vicios pe care cu greu o victima reuseste sa il rupa. De foarte multe ori familia, nasii – asa zisii “parinţi spirituali” – te indeamna sa-i mai acorzi o sansa, nu de alta, dar aveţi un copil care nu merita sa creasca fara un tata. Uneori familia te forteaza sa stai in casnicia aia mizerabila “pe asta ţi l-ai ales cu asta ramai, nu cauţi unu’ mai bun sau mai frumos, la mine la usa nu mai ai ce cauta”. Si cum, pentru ca esti femeie castigi mai puţin decat un barbat, te temi ca nu vei mai avea cu ce sa-ţi intreţii copiii si spui “lasa ca se va indrepta, va fi mai bine”. Numai ca in cele mai multe familii binele nu apare, ba mai mult, se sfarseste cu moartea unuia dintre soţi, cu niste copii orfani si traumatizaţi pe viaţa, fara sprijin si grija pentru acea viaţa mai buna. Chiar daca scenariul cel mai nefericit nu se produce, violenţa traumatizeaza atat viaţa femeilor care o indura direct, dar si a copiilor care asista la ea ajungand ca la maturitate inca sa mai tremure cand sunt surpinsi de o acţiune brusca sau sa perpetueze acesta violenţa in propriile familii. Violenţa reuseste sa dezumanizeze atat agresorul care prin fiecare palma, pumn sau picior dat, sterge orice urma de inteligenţa si umanitate, cat si victima care se autodispreţuieste constant asemenea celei mai puţin valoroase fiinţe-obiect din lume.

Desi nu am amintiri clare in ceea ce priveste violenţa din familia mea, mi-au ramas cateva batai memorabile incasate de mama mea, azvarlirea mea dintr-un colţ in altul al camerei la numai 4 ani, urlete si ţipete constante. In schimb la fiecare reuniune de familie mi se reaminteste de ce tratamente “beneficia” mama mea si bunicul care avea grija de mine in primii mei ani de viaţa, pentru ca o astfel de poveste ramane vie in mintea si sufletele oamenilor chiar si dupa sfarsirea ei.

Adauga-ti povestea!

Dincolo de soapte depinde de tine! Fara povestile tale, nu putem exisita.


Ai o experienta,o poveste sau o intrebare pe care vrei sa o impartasesti comunitatii "Dincolo de Soapte"? Orice experienta, mica sau mare, este valuroasa pentru ca fiecare avem posibilitate de a invata ceva de la altcineva. Dorim sa discumtam deschis si liber despre:


gen
sex
sexualitate/homosexualitatea/bisexualitatea
relatii
avort
scarcina
folosirea prezervativelor
masturbarea
boli cu transmitere sexuala
violenta in cuplu


si multe altele! 



“Dincolo de soapte” va asteapta acum povestile: povesti din cuplu, povesti despre voi insiva, povesti pe care doriti sa le impartasiti sau probleme pe care le aveti.


Scrieti-ne la dincolodesoapte@gmail.com. Anonimatul garantat.

un om printre oameni

Am stiut dintotdeauna ca sunt diferit, dar nu aveam de cand sa ma accept asa cum sunt nici in ruptul capului. Am pierdut atatia ani, ani pe care am ales sa-i umplu cu tristete in loc de fericire. Este singurul lucru pe care il mai regret acum, am lasat pe altii sa-mi spuna cine sunt in locul meu si asta doar de dragul de a fi ca ceilalti.

Ne pierdem atata timp incercand sa fim exact ca ceilalti, incercand sa ne ascundem orice lucru diferit, indiferent ca-i fizic sau doar in mintea noastra. Ne pierdem in complexe, stress si tristete fara sa ne gandim macar o secunda ca tocmai lucrurile astea ne fac diferiti, asa cum fiecare are personalitata si gandirea lui.


Toata viata am primit cuvinte urate, jigniri din partea celorlalti, fel si fel de rautati din partea oamenilor “normali” incat am inceput sa-i cred, am inceput sa ma urasc, sa fiu dezgustat de propria-mi persoana de propriile ganduri. Depresiile dese m-au dus chiar la o tentativa nereusita de sinucidere. Ma vedeam tot timpul mergand pe marginea prapastiei, dar nu puteam nici sa ma arunc in gol nici sa ma indepartez . O lupta grea, un chin.. Si ma gandesc acum pentru cine am avut atat de suferit? pentru cine sa-mi pierd viata? Pentru niste copii naivi din scoala? pentru prieteni si familie? pentru strainii de pe strada?

N-am crezut că acest lucru mi s-ar putea întâmpla

panica cu sarcina

În timp ce proful meu de mate mâzgăleşte pe tablă ecuaţii întortocheate pentru mine şi colegii mei, eu încercam să calculez dacă am fost într-una din zilele sigure când mi-am pierdut virginitatea. Eram în a doua săptămână de după ciclu sau poate în cea de-a 20-a zi?

Dacă sperma rămâne activă timp de trei la şase zile înăuntrul meu şi ovulul meu călătorea cu o viteză constantă către oriunde merge să fie fertilizat, este posibil să fiu gravidă acum? Aceasta este o problemă de matematică aproape imposibil de rezolvat la o lucrare finală, dar problema mea este mult mai importantă decât o notă la şcoală.

Când profesorul meu şi-a întors spatele, prietena mea se apleacă înspre mine şi mi se plânge, ‚Vai de mine, o să mor săptămâna asta. Avem o lucrare marţi, şi după aceea o temă la engleză şi eseu de predat până joi’. Se strâmbă la mine, oftează zgomotos şi se întoarce la banca ei.

O ignor. Aş vrea să-i spun cât de uşoară ar fi viaţa dacă ar trebui să mă îngrijorez numai de şcoală, proiecte, teme şi lucrări.

Vreau să-i spun că s-ar putea să fiu gravidă.  Că oricât aş încerca să calculez o noapte de sex, plus faptul că nu ne-am protejat, totul ar fi egal cu o sarcină. Probabil că în  timp ce eu stau în clasă, primele celule ale fiinţei umane sunt dezvoltate în mine.

o noapte de regrete

Aveam 22 de ani, eram in anul 2 de facultate. Prima data am vazut-o la cursul de Moneda. Ne-am privit ochi in ochi din colturi diferite ale salii. Parca o vad si acum. Ne studiam ca doua mamifere anxioase la prima lor vanatoare. Apoi a urmat cursul de Comunicare, in care i-am trimis un biletel in forma de floare si ii ceream numarul de telefon. Altceva nu mi-a venit in minte. Nu mi-a zis nimeni ce sa fac in cazurile astea.

Am iesit cu ea o data la un suc. Apoi a doua oara am fost sa jucam tenis. Lucrurile pareau perfecte. Imi aduc si aminte cand m-am indragostit fara limite de ea. Eram impreuna si niste catei se invarteau pe langa un camin de studenti la agronomie. Ea s-a aplecat si i-a mangaiat. Mi s-a parut ceva atat de frumos in mangaierea aceea. Incredibil. M-am indragostit. N-am stiut mai mult. Apoi am mers in barul nostru preferat, de pe Copou, de langa Gradina Botanica, in care chelnerul iti aduce berea si iti spune haios: “Pofta buna!” Tot ce-mi amintesc din acea zi a fost momentul cand am sarutat-o pentru prima data. Am sarutat-o cu sete. Ea a raspuns la fel. N-am sa uit niciodata acel sarut. N-am sa uit nici ca dupa aceea mi-a spus ca are pe cineva in alt oras, cineva care o asteapta. As fi vrut sa continui. Ea la fel. Ne-am oprit.

A urmat apoi o zi in care i-am spus ca vreau sa facem de macare impreuna. N-am stiut ce sa ne zicem altceva. Si am facut de mancare. Am baut vin rosu. Am ras. Nu stiu cum am ajuns sa ne scoatem hainele de pe noi. Si totusi… in mintea mea era chiar si atunci momentul in care mi-a zis ca are pe cineva. Ce faceam noi atunci? Ce eram eu pentru ea? Ce era ea pentru mine? Normal ca nu a mers. Tot ce-mi amintesc e corpul ei gol si frumos, imbracat in ochii si mainile mele. Apoi cand m-am oprit, imi amintesc de sentimentul groaznic de goliciune pe care il aveam. Eram gol. Si afara si inauntru. Ea s-a dus sa faca dus. Eu mi-am scufundat ochii in propriile palme. Eram derutat. Eram indragostit. Eram revoltat.  Eram in camera unei femei frumoase care-mi statuse goala in brate. Simteam ca am dezamagit-o. Ca m-am dezamagit si pe mine. Si ma simteam singur. Ceva nu era cum trebuia sa fie.

Incredibila poveste de dragoste

Daca ii vezi pe strada - tineri, frumosi, plini de viata - sigur ai zice sa sint cel mai fericit cuplu de indragostiti din lume Si poate ca sint, desi ascund privitorilor un secret cumplit. Dragostea a doi tineri a depasit astfel barierele fricii de o boala infricosatoare. Larisa este infectata cu virusul HIV, insa viitorul ei sot, Albert, este perfect sanatos.

Cei doi sint impreuna de patru ani, are fiecare serviciu si au stabilit deja sa intemeieze o familie, si chiar sa aiba copii. Albert a stiut de boala tinerei chiar inainte ca aceasta sa-si faca curaj sa-i spuna. Desi de-a lungul timpului au avut parte de destule impedimente - reactiile negative ale parintilor, ale colegilor, ale profesorilor de la scoala -, cei doi tineri sint hotariti sa ramina impreuna si sa-si construiasca o viata asa cum o viseaza ei. Si asta dintr-un singur motiv: se iubesc suficient cit sa treaca peste toate acestea „fleacuri".

Larisa era in clasa a VIII-a cind a aflat cumplitul adevar despre starea sa de sanatate. Copil energic si curios, fata a inceput atunci sa se intrebe de ce este nevoita sa ia atitea medicamente. Trecusera deja aproximativ doi ani de cind incepuse un tratament, insa parintii, prudenti si iubitori cu copilul lor, au evitat sa-i spuna despre ce e vorba.


Adolescenta de atunci a crezut doar ca e ea mai sensibila si mai bolnavicioasa. Curiozitatea a facut-o insa sa caute odata prin poseta mamei, unde a dat peste mai multe hirtii de la medici. O facut o descoperire ingrozitoare: era infectata cu HIV. In cele din urma, parintii n-au mai avut de ales si i-au spus tot adevarul. Luase virusul, se pare, in timpul unei internari la spital, in 1989. Chiar cu o zi inainte de ziua ei de nastere, Larisa a aflat astfel tot. „Mama a inceput sa plinga de nu o puteam opri. Pina la urma am consolat-o eu pe ea. Eu n-am avut timp sa pling", isi aduce aminte tinara. Larisa a incercat sa-si vada de viata ei cit se poate de normal.

Ce inseamna sexul pentru tine?

 

 Filmul de la Fundatia Tineri Pentru Tineri - www.y4y.ro