"Experienta" care m-a marcat cel mai mult este legata de ultima relatie traita (avuta). A durat 8 luni. Au fost opt luni frumoase, dincolo de toate evenimentele negative. Totusi. relati s-a consumat in mai multe etape. Daca la incept eram super "in love", si m-am daruit lui intru total ( a fost primul baiat cu care am intretinut relatii sexuale), pe parcurs au intervenit anuminte certuri. Luni in care ma suna din 30 in 30 de minute si luni in care vorbeam doar seara.
Sunt o persoana mai "libertina" dar careia ii place sa spuna intotdeanu adevarul, fara a fi luata la intrebari. Ei bine, el asata facea. ma suna, tipa, se enerva, ne certam. Actele sexual de consumare , devinind o normalitate. Daca eu incercam sa il fac pe el sa se simta foarte bine de fiecare data, el pe de alta parte lsa lucurile asa cum erau. Can am incercat sa vorbim despre mi-a spsu ca pun accentrul doar pe "viata sexuala."
Totusi, dupa opt luni, am ajuns la limita rabdarii, foarte frustrata, avand tendinta de a ma inchide in mine si a nu vorbi cu nimen despre ce mi s-a intamplat. Am incercat sa port o ultima discutie cu el, in care l-am rugat sa imi spune nemultumirile, sa imi spuna ce as putea face eu pentru a indrepta lucurile. Da la incceptul discutei eram foarte increzatoare in mine, in noi, la sfarsit am ramas doar cu dezamajirea.
Acestea au fost ultimele opt luni din viata mea. Incerc sa ma lupt cu toate sentimentele pe care le traiesc, insa imi este foarte grey, deorece nu am mai vorbit cu nimen despre experientia mea.
Sunt o persoana mai "libertina" dar careia ii place sa spuna intotdeanu adevarul, fara a fi luata la intrebari. Ei bine, el asata facea. ma suna, tipa, se enerva, ne certam. Actele sexual de consumare , devinind o normalitate. Daca eu incercam sa il fac pe el sa se simta foarte bine de fiecare data, el pe de alta parte lsa lucurile asa cum erau. Can am incercat sa vorbim despre mi-a spsu ca pun accentrul doar pe "viata sexuala."
Totusi, dupa opt luni, am ajuns la limita rabdarii, foarte frustrata, avand tendinta de a ma inchide in mine si a nu vorbi cu nimen despre ce mi s-a intamplat. Am incercat sa port o ultima discutie cu el, in care l-am rugat sa imi spune nemultumirile, sa imi spuna ce as putea face eu pentru a indrepta lucurile. Da la incceptul discutei eram foarte increzatoare in mine, in noi, la sfarsit am ramas doar cu dezamajirea.
Acestea au fost ultimele opt luni din viata mea. Incerc sa ma lupt cu toate sentimentele pe care le traiesc, insa imi este foarte grey, deorece nu am mai vorbit cu nimen despre experientia mea.
In general fiecare dintre noi are dezamagiri de acest fel,insa asta nu insemna ca trebuie sa ne influenteze atat de puternic viata.Intr-un fel sau altul este bine ca nu ai ales sa vorbesti cu nimeni, poate iti trebuie o pauza si faptul ca povestesti altora si iti repeti mereu povestea nu te lasa sa treci mai departe.De ce nu te gandesti ca nu tu esti cea care trebuie sa indrepte lucruile? Nu cred ca este ok sa iti asumi vina in totalitate pentru ceea ce se intampla.In mod sigur lucrurile se vor rezolva, trebuie decat sa privesti cu mai mult optimism si sa inveti ceva din toata treaba asta.
RăspundețiȘtergere