luni, 31 ianuarie 2011

panica cu sarcina

În timp ce proful meu de mate mâzgăleşte pe tablă ecuaţii întortocheate pentru mine şi colegii mei, eu încercam să calculez dacă am fost într-una din zilele sigure când mi-am pierdut virginitatea. Eram în a doua săptămână de după ciclu sau poate în cea de-a 20-a zi?

Dacă sperma rămâne activă timp de trei la şase zile înăuntrul meu şi ovulul meu călătorea cu o viteză constantă către oriunde merge să fie fertilizat, este posibil să fiu gravidă acum? Aceasta este o problemă de matematică aproape imposibil de rezolvat la o lucrare finală, dar problema mea este mult mai importantă decât o notă la şcoală.

Când profesorul meu şi-a întors spatele, prietena mea se apleacă înspre mine şi mi se plânge, ‚Vai de mine, o să mor săptămâna asta. Avem o lucrare marţi, şi după aceea o temă la engleză şi eseu de predat până joi’. Se strâmbă la mine, oftează zgomotos şi se întoarce la banca ei.

O ignor. Aş vrea să-i spun cât de uşoară ar fi viaţa dacă ar trebui să mă îngrijorez numai de şcoală, proiecte, teme şi lucrări.

Vreau să-i spun că s-ar putea să fiu gravidă.  Că oricât aş încerca să calculez o noapte de sex, plus faptul că nu ne-am protejat, totul ar fi egal cu o sarcină. Probabil că în  timp ce eu stau în clasă, primele celule ale fiinţei umane sunt dezvoltate în mine.

joi, 27 ianuarie 2011

o noapte de regrete

Aveam 22 de ani, eram in anul 2 de facultate. Prima data am vazut-o la cursul de Moneda. Ne-am privit ochi in ochi din colturi diferite ale salii. Parca o vad si acum. Ne studiam ca doua mamifere anxioase la prima lor vanatoare. Apoi a urmat cursul de Comunicare, in care i-am trimis un biletel in forma de floare si ii ceream numarul de telefon. Altceva nu mi-a venit in minte. Nu mi-a zis nimeni ce sa fac in cazurile astea.

Am iesit cu ea o data la un suc. Apoi a doua oara am fost sa jucam tenis. Lucrurile pareau perfecte. Imi aduc si aminte cand m-am indragostit fara limite de ea. Eram impreuna si niste catei se invarteau pe langa un camin de studenti la agronomie. Ea s-a aplecat si i-a mangaiat. Mi s-a parut ceva atat de frumos in mangaierea aceea. Incredibil. M-am indragostit. N-am stiut mai mult. Apoi am mers in barul nostru preferat, de pe Copou, de langa Gradina Botanica, in care chelnerul iti aduce berea si iti spune haios: “Pofta buna!” Tot ce-mi amintesc din acea zi a fost momentul cand am sarutat-o pentru prima data. Am sarutat-o cu sete. Ea a raspuns la fel. N-am sa uit niciodata acel sarut. N-am sa uit nici ca dupa aceea mi-a spus ca are pe cineva in alt oras, cineva care o asteapta. As fi vrut sa continui. Ea la fel. Ne-am oprit.

A urmat apoi o zi in care i-am spus ca vreau sa facem de macare impreuna. N-am stiut ce sa ne zicem altceva. Si am facut de mancare. Am baut vin rosu. Am ras. Nu stiu cum am ajuns sa ne scoatem hainele de pe noi. Si totusi… in mintea mea era chiar si atunci momentul in care mi-a zis ca are pe cineva. Ce faceam noi atunci? Ce eram eu pentru ea? Ce era ea pentru mine? Normal ca nu a mers. Tot ce-mi amintesc e corpul ei gol si frumos, imbracat in ochii si mainile mele. Apoi cand m-am oprit, imi amintesc de sentimentul groaznic de goliciune pe care il aveam. Eram gol. Si afara si inauntru. Ea s-a dus sa faca dus. Eu mi-am scufundat ochii in propriile palme. Eram derutat. Eram indragostit. Eram revoltat.  Eram in camera unei femei frumoase care-mi statuse goala in brate. Simteam ca am dezamagit-o. Ca m-am dezamagit si pe mine. Si ma simteam singur. Ceva nu era cum trebuia sa fie.

marți, 25 ianuarie 2011

Incredibila poveste de dragoste


Daca ii vezi pe strada - tineri, frumosi, plini de viata - sigur ai zice sa sint cel mai fericit cuplu de indragostiti din lume Si poate ca sint, desi ascund privitorilor un secret cumplit. Dragostea a doi tineri a depasit astfel barierele fricii de o boala infricosatoare. Larisa este infectata cu virusul HIV, insa viitorul ei sot, Albert, este perfect sanatos.

Cei doi sint impreuna de patru ani, are fiecare serviciu si au stabilit deja sa intemeieze o familie, si chiar sa aiba copii. Albert a stiut de boala tinerei chiar inainte ca aceasta sa-si faca curaj sa-i spuna. Desi de-a lungul timpului au avut parte de destule impedimente - reactiile negative ale parintilor, ale colegilor, ale profesorilor de la scoala -, cei doi tineri sint hotariti sa ramina impreuna si sa-si construiasca o viata asa cum o viseaza ei. Si asta dintr-un singur motiv: se iubesc suficient cit sa treaca peste toate acestea „fleacuri".

Larisa era in clasa a VIII-a cind a aflat cumplitul adevar despre starea sa de sanatate. Copil energic si curios, fata a inceput atunci sa se intrebe de ce este nevoita sa ia atitea medicamente. Trecusera deja aproximativ doi ani de cind incepuse un tratament, insa parintii, prudenti si iubitori cu copilul lor, au evitat sa-i spuna despre ce e vorba.


Adolescenta de atunci a crezut doar ca e ea mai sensibila si mai bolnavicioasa. Curiozitatea a facut-o insa sa caute odata prin poseta mamei, unde a dat peste mai multe hirtii de la medici. O facut o descoperire ingrozitoare: era infectata cu HIV. In cele din urma, parintii n-au mai avut de ales si i-au spus tot adevarul. Luase virusul, se pare, in timpul unei internari la spital, in 1989. Chiar cu o zi inainte de ziua ei de nastere, Larisa a aflat astfel tot. „Mama a inceput sa plinga de nu o puteam opri. Pina la urma am consolat-o eu pe ea. Eu n-am avut timp sa pling", isi aduce aminte tinara. Larisa a incercat sa-si vada de viata ei cit se poate de normal.