sâmbătă, 21 mai 2011

prima mea relatie

"Experienta" care m-a marcat cel mai mult este legata de ultima relatie traita (avuta). A durat 8 luni. Au fost opt luni frumoase, dincolo de toate evenimentele negative. Totusi. relati s-a consumat in mai multe etape. Daca la incept eram super "in love", si m-am daruit lui intru total ( a fost primul baiat cu care am intretinut relatii sexuale), pe parcurs au intervenit anuminte certuri. Luni in care ma suna din 30 in 30 de minute si luni in care vorbeam doar seara.

Sunt o persoana mai "libertina" dar careia ii place sa spuna intotdeanu adevarul, fara a fi luata la intrebari. Ei bine, el asata facea. ma suna, tipa, se enerva, ne certam. Actele sexual de consumare , devinind o normalitate. Daca eu incercam sa il fac pe el sa se simta foarte bine de fiecare data, el pe de alta parte lsa lucurile asa cum erau. Can am incercat sa vorbim despre mi-a spsu ca pun accentrul doar pe "viata sexuala."

Totusi, dupa opt luni, am ajuns la limita rabdarii, foarte frustrata, avand tendinta de a ma inchide in mine si a nu vorbi cu nimen despre ce mi s-a intamplat. Am incercat sa port o ultima discutie cu el, in care l-am rugat sa imi spune nemultumirile, sa imi spuna ce as putea face eu pentru a indrepta lucurile. Da la incceptul discutei eram foarte increzatoare in mine, in noi, la sfarsit am ramas doar cu dezamajirea.

Acestea au fost ultimele opt luni din viata mea. Incerc sa ma lupt cu toate sentimentele pe care le traiesc, insa imi este foarte grey, deorece nu am mai vorbit cu nimen despre experientia mea.



vineri, 15 aprilie 2011

violenta invizibila si o sarcina pierduta


O relatie cat se poate de frumoasa, mult timp, multe zambete, multă ciocolata si multe flori... cam un an, cam atat au existat toate astea!!! după care nici nu imi dau seama cand, cum si mai ales de ce s-a schimbat totul. Am inceput sa fiu mustrata de el! apoi certata.. apoi jignită... relatia mea se transformase dintr-o relatie cat se poate de frumoasa, intr-una bazata pe violenta invizibila, manipulare, intimidare si abuz emotional. 

Au fost multe încercari sa ies din relatie, despartiri, certuri si impacari.. incepuse să ma certe in legătura cu orice... ca nu i-am incălzit bine supa, că m-am trezit prea devreme, că am iesit la un suc cu o prietenă, ca dorintele mele de a ma angaja sunt irealizabile... lucruri marunte dar care dureau... intr-o zi mi-a spus ca nu mai sunt asa de frumoasa, ca nu ma aranjez asa mult ca la inceput.... acum rad cand ma uit in oglinda SUNT CHIAR FRUMOASA dar atunci ma vedeam urata si proasta... si a durat inca un jumatate de an asa...

Intr-o zi... imi amintesc si acum de parca a fost ieri... mi-am facut un test de sarcina, un al doilea, un al treilea si au iesit pozitive... i-am spus. Mi-era frica. Nu stiam cum o sa reactioneze, mi-era frica sa nu ma paraseasca el. A reactionat bine in prima faza, facem cum vrei tu mi-a zis! am facut planuri, ne-am gandit sa il pastram, dar am facut greseala de a aduce in discutie viata nu tocmai sanatoasa pe care am dus-o inainte de a ramane insarcinata... fumam amandoi, consumam alcool si alte cele, luasem pastila de a doua zi, ma lasasem de curand de anticonceptionale... am pus in calcul posibilitatea de a face avort!  i-am prezentat toata situatia cu argumente pro si contra... raspunsul lui a fost o amenintare! daca nu faci copilul meu o sa afle toata lumea, toti prietenii tai, familia ta colegii tai... ca esti o curva... ma duc la tine in faculta si pun afis!! zilele au curs cu telefoane la miezul noptii, cu amenintari, cu injuraturi, ma jignea in legatura cu orice....

luni, 11 aprilie 2011

dragoste si gelozie

Aveam o relatie de 6 ani de zile si totul mergea ca pe roate,eram la o facultate buna,aveam o familie buna,o masina buna si cel mai important o fata buna alaturi de care celelalte lucruri din viata mea aveau sens.Visele s-au naruit in clipa in care ea a simtit nevoia nu numai de restaurante si de aceeasi prieteni comuni dar si de discoteci,iar eu fiind o fire geloasa ca orice indragostit iar ea o fata atat de frumoasa si atragatoare,nu mi-as fi permis sa o duc prea des intr-un astfel de loc.Poate asta a fost greseala vietii mele sau ,cine stie ,poate crunta realitate dupa care sunt nevoit acum sa ma ghidez.

Tot ce stiu este ca a ales sa aiba o relatie cu altcineva,ironic pentru faptul ca era dj si ajungea in locul mult dorit de ea.Acum dupa aproape o jumatate de an,parca o eternitate de timp in care tot ce am facut a fost sa incerc sa o scot din gandurile mele,din visele mele( pentru ca persoana care a urmat sa o tin in brate sa nu se mai gandeasca ca este ea de vina pentru faptul ca sunt atat de rece)a aparut ea,singura iubire,cu un telefon,un numar pe care credeam ca l-am uitat,spunandu-mi ca ii pare rau pentru ce s-a intamplat,pentru faptul ca a fost imatura.pentru faptul ca a avut nevoie de atata timp sa isi dea seama ca singura ei iubire sunt eu.

Cat de mult am incercat sa fiu barbat si sa ii spun ca nu are ros,nu am putut face lucrul acesta si am iertat-o indepartand de mine prietenii care mi-au fost alaturi cand ea a plecat,certandu-ma cu parintii si cu toata lumea pentru ea.Dragostea este o mare porcarie care iti scurteaza zilele si te imbata mai tare ca vinul,iar ea a tinut sa imi arate din nou acest lucru:,,Iubitule sti ca tu esti viata mea si ca pe tine te voi iubi mereu dar crede-ma ca nu mai pot lupta alaturi de tine iar cel mai bn ar fi sa ma intorc la el.chiar daca nu il iubesc si te am pe tine in gand''.Imi poate spune cineva ce dracu a insemnat asta?Eu nici pana in momentul de fata nu am gasit un raspuns.In cele din urma am fost tradat din nou de aceeasi persoana pe care credeam ca o cunosc...acum imi este rusine sa dau ochii cu prietenii care m-au ajutat sa trec peste si pe care eu i-am abandonat,acum trebuie sa stau din nou cu capul aplecat si sa ascult din nou aceeasi propozitie la nesfarsit:,,Ti-am zis!''.

joi, 7 aprilie 2011

o lume colorata

Baietelul  meu are parul lung. Asa ii place lui. Il mai place si culoarea roz. Nimic neobisnuit, nu-i asa ? Rozul e o culoare ca oricare alta. Sau nu ?
 
 I-am cumparat odata niste tenisi albi cu  roz, de care era foarte incantat. Intr-o zi cand a iesit la joaca in parc i-am pus frumosii tenisi. Dupa acea zi, nu a mai vrut sa-i poarte desi ii placeau atat de mult. Mi-a marturisit ca au ras niste copii de el, fiindca avea tenisi "de fata"...
 
 De ce nu are voie baiatul meu sa poarte roz ? De ce rozul e pentru fetite si albastrul pentru baieti ? Nu stiu, dar stiu ca baietelul meu a suferit in acea zi, si mai stiu cat de inconfortabil se simte  de fiecare data cand  lumea il confunda cu o fetita pentru ca are parul lung, desi este imbracat in pantaloni si camasuta.
 
 Copiii se nasc inocenti, neconditionati, iau lumea asa cum este, bucurandu-se de frumusetea ei. Poate ca ar trebui sa avem mai multa grija sa nu suprimam  curiozitatea lor naturala, capacitatea lor de a gandi liber si deasupra conditionarilor, sa le incurajam "de ce'' - urile si  sa nu le imprimam modele rigide de gandire pentru a nu transforma viziunea lor colorata asupra lumii, intr-una alb si negru.

sâmbătă, 26 martie 2011

minciuni si etichete


Nu cred ca problema pe care am considerat-o o adevarata tragedie la vremea aceea intra intr-o categorie anume, insa pot spune sigur ca exista o probleme despre care este judecat dupa numarul de persoane cu care intretii relatii sexuale.

Aveam 16 ani la vremea aceea, asa ca orice contact sexual cu vreun baiat (pentru ca nu mi-a dat prin minte niciodata despre cum ar fi sa am o relatie intimia cu o fata) era categoric exclus. Cu toate acestea, eram, si sunt, ceea ce oamenii considera ca fiind normal, adica ieseam in oras, cu baieti, flirtam, insa intentile mele nu aveau nicio doza de sex in ele.

In ciuda acestor lucuri si a faptului ca aveam grija sa specific ca nu am alte interese decat distractia, au existat baieti care au inventat ca au avut relatii intime cu mine ( 3 la numar) doar ca sa fie ei vazuti bine de prietenii lor ( atitudinea aceea predominanta in societatea romaneasca gen “uite, bai, am avut-o si pe asta”).

M-ar durut, m-a deranjat si a fost cunplit sa ma simt judecata, stiiundu-ma nevinovata.

luni, 7 martie 2011

vreau sa vorbesc liber despre sex


Am fost intrebata acum ceva timp cum de vorbesc atat de deschis despre sex si sexualitate. Intrebarea pe care am citit-o printre randuri si pe care am reformulat-o ca sa inteleg mai exact despre ce era vorba suna cam asa: 
Cum recunosc atat de deschis ca fata ca-mi place sexul, ca sunt mandra de sexualitatea mea si ca sexul in sine e foarte important intr-o o relatie?. 

Am fost norocoasa pentru ca am discutat mereu cu mama despre sex si ce implica el. Am fost sfatuita sa incerc si sa descopar lucrurile care imi plac in pat si sa fiu capabila sa le comunic. Mi-am inceput viata sexuala destul de tarziu dupa unii, iar sexualitatea mi-am descoperit-o si mai tarziu. La inceput, lipsa de experienta ma facea sa-mi fie teama sa vorbesc deschis despre lucrurile care-mi plac sau nu sau despre nevoia de a domina sau a fi dominata. Uitam adesea ca sexul in sine poate crea tot atatea roluri ca si cele pe care le jucam in fiecare zi in diferite contexte sociale. Ca femeie in Romania e destul de greu de vorbit despre astfel de lucruri. Multe ne imaginam ca odata ce am avut o relatie sexuala cu un tip, trebuie sa ne si vedem casatorite cu el. Altele ne inchipuim ca el trebuie sa dea tonul in pat, iar altele ne rezumam la a fost bine/nu a fost bine. 

Am invatat ca a vorbi despre sex si modul in care ma face sa ma simt nu inseamna a incalca intimitatea din cuplu, ci presupune a descoperi ceea ce-mi place. Ca femei, modul in care ne descoperim sexualitatea ar trebui sa aiba de a face cu o mai buna cunoastere de sine, cu a fi sincere cu noi insine si cu a cere ceea ce dorim. Mai mult, inseamna a fi dezinvolte si sincere. Revin la intrebarea de la inceput. Discut deschis despre sex si accept ca e o parte importanta din mine pentru ca actul in sine nu ma reduce la un obiect, ci ma face sa ma descopar ca femeie activa, proactiva, care se simte bine in pielea ei.